ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ENUMERÁRE s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ENUMERÁRE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

enumeráre s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înșira. /<fr. énumérer, lat. enumerare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard